Doar eu printre apele gandului tau...

e dorul meu alb de stanca...

Ploi

Plâng ploile cu aduceri aminte
Se umplu zările cu furtuni,
Din suflet mai poţi să aduni
Doar plăsmuiri din deşarte cuvinte.

Un tunet răsfiră glasul de bucium
Prin văi adâncite-n mare mister,
Mi-e bocetul azi cântec stingher
Ornat cu dangăt de clopot şi zbucium.

Şuvoaie de ape sting focuri de vise
Născute în unda tainicei bolţi,
Lăsate să bată la-nchisele porţi
Să-şi capete-n dar gânduri promise.

Doar străluciri de raze solare
Mai picură aur peste dureri,
Culoare regal-a zilei de ieri
Dau aură vie, vieţii candoare....

Faţetele iubirii

Indiferenţe rătăcite prin gări pustii unde trenurile nu par să mai ajungă...pe linii moarte mai găseşti scăpare ,căci în vagoane pline de pânze de păianjen mai doarme câte un vis, uitat acolo din timpuri îndepărtate..te repezi hulpav să-l prinzi şi să ţi-l înfăşori pe degete ca lâna pe un caier, dar uiţi că n-ai fus ...şi-atunci cum să poţi toarce plăsmuirile?te chinui prin labirintul căutărilor stranii , te îndepărtezi de scopul dat ţie dinainte fără să realizezi ca fuga asta nebună îţi provoacă atâta rău...dar spui: mi-asum riscul şi continui să crezi. că , într-o zi evantaiul împlinirii îţi va aduce răcoarea binemeritată..uiţi că este obiect de lux?sau nu vezi că fiecare bridă e doar iluzie prinsă între dantele?esteticul îşi pune în evidenţă trăsăturile doar ca formă...sensurile sunt însă dure, colţuroase ca stâncile cenuşii de pe crestele munţilor..te vrei alpinist?nu se poate!!n-ai frânghii de ajuns..poate doar un căpătâi numai bună de spânzurat speranţele după ce le-ai împletit precum iedera pe zidurile reci...aşa că îţi iei povara de guler, o trânteşti pe spate şi porneşti corabie a deşertului prin seceta neîmplinirilor...

Asteptare

monolog

storm

S-a întunecat cerul existenţei ...sună tunete nebune de furie clocotitoare, căci atmosfera încălzită peste limite nu putea să nu trimită săgeţile de foc în ogradă.....tună de vuiesc văile conştiinţei ..poate aşa realitatea va da peste nas unei vieţi monotone, fade...şi fiinţa se va revolta împotriva vântului turbat ce a pus stăpânire peste lume...creierul se întreabă ...drumul se aşterne...rămâne ca picăturile de ploaie să limpezească totul...asta numai în cazul în care CURAJUL de a înfrunta uraganele îşi face simţită prezenţa...indiferent dacă e desenat în culorile curcubeului, pictat în tempera sau guaşa dorinţelor vii, modelat din lutul fiinţei care încă, paradoxal, mai trăieşte, simte , doreşte...între timp..grindina..a spart tiparele.căci sufletul descătuşat şi-a primit raţia de fericire la momentul potrivit...mult..puţin..doar destinul poate şti..curajul stă încă la poartă păzind cu străşnicie timpul pe care nu vrea să-l mai vadă pierdut pe evenimente ce devin inutile...şi-a oţelit privirea şi e gata oricând de atac...o însoţeşte permanent pentru că merită...merită să primească înmiit frumuseţe, candoare, tandreţe, dragoste...